Lacrimă de Lună

Când noaptea-ncet ne înveleşte
Cu pătură de stele,
Când bradul se împodobeşte
Cu globuri şi-acadele,
Când aşteptăm colindători
La fiecare poartă
Să ne colinde până-n zori
Şi-o oală fără toartă,
Să-i pună omului făcut
Din proaspăta zăpadă,
Eu mă retrag în aşternut,
Pentru o perioadă
Dar, vă aştept în zori de zi
La o cafea fierbinte,
Împreună o vom servi
Şi de-acum înainte.

Noapte bună! Somn uşor!