Lacrimă de Lună

Sunt obosită, dragi amici,
Nici rimele nu-mi mai găsesc
Poate le-am rătăcit pe-aici,
Parcă sub pernă le zăresc.

Sunt fulgii mult prea afânați
Și așternutul e pufos,
Vă rog să nu vă întristați,
Vă las cu bine! Vis frumos!