DEDICATIE DUSMANILOR

Uşor e să mă judeci, şi-apoi să mă urăşti
Chiar dacă printre rînduri, tu nu şti să citeşti,
Uşor e să-mi priveşti o poză şi să crezi
Că sunt un suflet gol , şi să mă denigrezi,
Să-afirmi că mă complac în tot ce mi se-întîmplă,
Că-mi place , revolverul , să mi-l lipesc de tîmplă,
Cărbuni încinşi pe suflet , singură mi-i presar...
Şi-n cerul gurii , port , de drag un gust amar.
Uşor mă judeci ,,tu'' şi ,,voi'' ce nu mă ştiţi,
Credeţi că am pretenţii cumva să mă iubiţi?
Că lacrima ce curge , de fapt e ipocrită?
Nu vreau să mă cunoşti , nici nu mă vreau citită!!!
Tu , cel ce crezi , că-aş fi ca paiul de firavă,
Problema e la tine , şi este mult mai gravă,
Şi-n cărţi , sau pe YouTube oricît ai căuta
Sentinţa judecăţii nu o poţi pronunţa.
Chipu-mi zîmbeste-n ciuda sufletului ce-mi plînge
Dar nu ştiu dacă asta pe tine te atinge,
Nu ştiu cînd ai tu timp pe mine să m-ataci
Şi cu rugini deşarte , sufletul să-mi dezbraci,
Nu ştiu , şi nici nu vreau , să ştiu care ţi-e plata,
În aur ? sau de-acum nu-îţi vei mai plăti rata?
Te urcă , chiar te rog , de vrei pe-un piedestal
Şi lăsă-ma pe mine să mă înec la mal,
Nu vreau să îmi întinzi colacul de salvare,
Nici sufletul să-mi umpli rostind cuvinte-amare,
Nu-ţi cer să-mi fi aproape şi nu te-îndepărtez,
În faţa ta pistolul nu am să îl armez,
Crucea mi-o voi purta, aşa cum mi-a fost dat
Cu zîmbetul pe buze, chiar dacă-am curăţat
Ţeava , iar revolverul de-acum e pregătit ,
Aştept numai secunda cînd vei fi adormit.
Iar cum tu nu prea dormi, şi bei cafea cu paiul
Să-îţi fac pe plac, aştept , să mă calce tramvaiul ,
Să mă lovească trenul, sau poate vre-un călut...
Poate îţi va părea la iarna mai călduţ...
La vară mai răcoare şi toamna mai bogată...
Dar pînă atunci, eu vreau să mai zîmbesc odată!