Persoane interesate

Vrei sa recitesti...

Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările

marți, 6 octombrie 2009

Broasca Dilie si Grevistii












Ştiţi de ce îmi place mie
Să ascult Broasca Dilie?
Fiindcă la ea nu contează
De-i grevă sau se lucrează,
Se ţine de meserie...

Doar de-aceea e Dilie,
Umblă chiar fără şofer
Din lac pînă-n minister

Şi din minister în lac,

Chiar pîn' la Boc în copac
Se perinda cu-întrebări
Pe la
genii şi .... valori
Ieri ţara s-a odihnit,
Dar Broscuţa n-a dormit
A strîns răspunsuri destule
De la foarte multă lume
Ce-au spus că Băsescu,
Boc
Cu madam Undrea cu tot
Extratereştrii ar fi,
Nu vorbesc cu oamenii
Ce-au de gînd să se arunce
În Dîmboviţa...că le-ajunge.

sâmbătă, 20 iunie 2009

EU SI RADIO 21

Cum e oul fără coajă , cocoşul fără aripi ,
Vaca fără lapte-n uger,la un surd de-ai vrea sa tipi,
Asa ar fi dimineaţa fără Demenţi ascultînd...
De-ţi vine să-ţi bagi, să-ti scoţi în orice-îţi vine la rînd.
Cum sunt micii fără bere,portofelul făr-un ban,
Aşa ar fi dimineaţa fără glasul lui Răzvan,
Cum e usa fără clanta şi furtuna fără vînt,
Aşa-i Fabrica DeMenta fără Orlando cîntînd,
Ca maimuţa fără coada şi şchiopul dansînd ,,perfect''
Tot asa e fără Escu cu al lui laptop ,,defect'',
Ca nunta fără mireasă şi copiii fără "mama"
Aşa-i Fabrica DeMenta ...dacă lipseşte Roxana,
Fără Ştirile-n Nestire , fără Brosca cea Dilie,
Parcă azi este Crăciunul fără sorici sau piftie,
Cum ar fi iarna geroasa fără nici un fulg de nea,
Aşa-i Fabrica DeMenta fără de DeMenti în ea,
Cum ar fi o primavara ştearsă toată de culori,
Aşa-i Radio 21 fără de DeMentii in zori...
Ca o zi fără lumina şi nopţile fără stele
M-as simţi de n-as avea la urechi castile mele,



luni, 15 iunie 2009

DEDICATIE UNUI PRIETEN BUN

Nici nu visezi ceea ce faci.....
N-ai timp?Nu vezi?Nu vrei sa vezi !
Cu vocea ta , tu le dezbraci...
Le duci...Întorci şi le dezmierzi ...
Le mîngîi , le ridici spre nori
Şi le cufunzi în praf de dor
Le-arunci în lanul plin de flori...
Spre curcubeu le porţi în zbor,
Pe-aripi de vis şi de culoare
Le-absorbi din visul lor plăcut ,
Le porţi alene către soare
Cu vocea ta...Ai priceput?
Nu te gîndesti ceea ce faci?
Nu te gîndeşti că le- nfierbinţi?
Doar n-ai de gînd de-acum să taci,
De teamă să nu scoţi din minţi...
Suflet...sau suflete pustii ,
Ce vocea ta le-înviorează
Seara cu stelele-argintii
Şi totu-n jurul lor dansează ?
Doar n-ai de gînd dupa cortina
Să te retragi de-acum grăbit ?
Eu ??? Port cumva aici vre-o vină ???
Te rog ! răspunde-mi lămurit!

joi, 11 iunie 2009

DEDICATIE DUSMANILOR

Uşor e să mă judeci, şi-apoi să mă urăşti
Chiar dacă printre rînduri, tu nu şti să citeşti,
Uşor e să-mi priveşti o poză şi să crezi
Că sunt un suflet gol , şi să mă denigrezi,
Să-afirmi că mă complac în tot ce mi se-întîmplă,
Că-mi place , revolverul , să mi-l lipesc de tîmplă,
Cărbuni încinşi pe suflet , singură mi-i presar...
Şi-n cerul gurii , port , de drag un gust amar.
Uşor mă judeci ,,tu'' şi ,,voi'' ce nu mă ştiţi,
Credeţi că am pretenţii cumva să mă iubiţi?
Că lacrima ce curge , de fapt e ipocrită?
Nu vreau să mă cunoşti , nici nu mă vreau citită!!!
Tu , cel ce crezi , că-aş fi ca paiul de firavă,
Problema e la tine , şi este mult mai gravă,
Şi-n cărţi , sau pe YouTube oricît ai căuta
Sentinţa judecăţii nu o poţi pronunţa.
Chipu-mi zîmbeste-n ciuda sufletului ce-mi plînge
Dar nu ştiu dacă asta pe tine te atinge,
Nu ştiu cînd ai tu timp pe mine să m-ataci
Şi cu rugini deşarte , sufletul să-mi dezbraci,
Nu ştiu , şi nici nu vreau , să ştiu care ţi-e plata,
În aur ? sau de-acum nu-îţi vei mai plăti rata?
Te urcă , chiar te rog , de vrei pe-un piedestal
Şi lăsă-ma pe mine să mă înec la mal,
Nu vreau să îmi întinzi colacul de salvare,
Nici sufletul să-mi umpli rostind cuvinte-amare,
Nu-ţi cer să-mi fi aproape şi nu te-îndepărtez,
În faţa ta pistolul nu am să îl armez,
Crucea mi-o voi purta, aşa cum mi-a fost dat
Cu zîmbetul pe buze, chiar dacă-am curăţat
Ţeava , iar revolverul de-acum e pregătit ,
Aştept numai secunda cînd vei fi adormit.
Iar cum tu nu prea dormi, şi bei cafea cu paiul
Să-îţi fac pe plac, aştept , să mă calce tramvaiul ,
Să mă lovească trenul, sau poate vre-un călut...
Poate îţi va părea la iarna mai călduţ...
La vară mai răcoare şi toamna mai bogată...
Dar pînă atunci, eu vreau să mai zîmbesc odată!