Lacrimă de Lună

Timidă, ca o domnişoară
Se-aşează noaptea peste tot,
Trimite stelele pe-afară
Şi Luna, fără copilot,
Să-mi lumineze picătura
... De suflet, cu-o mică urare,
Cu braţele şi tastatura
Să vă ofer o-mbrăţişare,
Lângă acelaşi: "Somn uşor!",
Vise senine şi frumoase!
Şi-apoi, ca un aviator
Să zbor peste-ale voastre case,
În timp ce vă veţi odihni,
Să zbor... departe... pân' la Lună,
Să zbor... până în zori de zi...
Pictând pe boltă: "Noapte bună!"