Lacrimă de Lună

Doamna vară cea finuţă
A fugit într-o căruţă
Şi-a lăsat în urma ei
Numai fulgi de porumbei,
Pe covor de frunze moi
... Toamna soseşte la noi.
Pulover să vă luaţi,
Nu cumva să îngheţaţi!
Coana toamnă e ploioasă,
Luaţi umbrelă bengoasă!
A alungat coana vară
Ce-a rămas pe dinafară
Îmbrăcată doar în slip
Şi nebronzată la chip.
Dar cu băgare de seamă
Şi murături lângă-o zeamă
Depăşim şi-această fază
Doar nu o fi ea mai brează
Decât noi, nu am dreptate?
Hai, la somn! O bună noapte!