Un capitol nou încep

De un timp îndelungat
Broasca nu m-a contactat
Poate s-o fi rătăcit
Dar ...azi noapte... a venit
Şi cu oac-ul ei vestit....
Creierul mi l-a tocit,
Mai întîi mi-a explicat
Pe unde a tot umblat,
Prin ce cercuri dubioase
Şi ce picioare frumoase
A-ntîlnit în calea ei...
Ce să vă spun ...dragii mei...
Deci...Broasca Dilie bate,
Visînd, la uşa în noapte...
Cafea? nu am mai făcut...
Un pepsi am desfăcut
Iar în timp ce-l savuram
Broscuţa o ascultam...
Deşi hotărîsem ieri
Să pun punct....n-ai ce să-mi ceri..
I-am zis: -De acu' e mare,
De mine nevoie n-are
De ce-aş toca-o mărunt?
Eu Broscuţa o ascult
Zi de zi şi doar aşa
Lumina din viaţa mea
Străluceşte, radiază
Iar Broscuţa ce vibrează
Îmi transmite bucurie
Fir-ar oac-ul ei să fie!!!
Cînd aud cum îi plezneşte,
Zi de zi , pe româneşte,
Pe cei mari doar în bănet
Cu creierul lor defect,
Sau cu o lipsa totală
De creier, mă băgă-n boală
Şi-asta nu numai pe mine
Cu toţii o ştiţi prea bine
Doar şi voi vă bucuraţi
Cînd Broscuţa ascultaţi
Deşi-aşa cum ştiţi deja
Ultima postare-a mea
N-avea virgulă , dar iată
Că Broscuţa dintr-o dată
Ştiind ce mult o iubesc
M-a-ntors, deci mă răzgîndesc
Un capitol nou încep
Doar...în viaţă mă pricep
Să o iau de la-început,
Şi-aşa Broscuţa ascult
Deci v-anunţ că de acum
Din suflet am să-i compun!